Sântămăria Mică – primul prag spre sărbătorile de toamnă
„Septembrie, luna cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Răpciune, cuprinde sărbători populare specifice schimbării timpului, acum în jurul echinoțiului de toamnă, dar și a sezonului strângerii recoltei câmpului și semănatului cerealelor de toamnă. Sărbătorile din această lună, precum Simion Stâlpnicul (1 septembrie), Teclele (24 septembrie), sunt închinate unor reprezentări mistice, unele dintre ele fiind foarte periculoase pentru om, dar această lună cuprinde și importante sărbători cu un profund miez bisericesc (Sântămăria Mică, Ziua Crucii).
De obicei, anotimpurile încep și se termină odată cu moarte sau învierea unor divinități ce aparțin mitologiei carpatice locale dar și creștinismului autohton. Astfel că, începutul toamnei era pus în preceștinism pe seama morții și renașterii Zeiței Mamă, dată ce a coincis și s-a suprapus zilei de naștere a Fecioarei Maria din calendarul ortodox sub numele de Sântămăria Mică. Sărbătoarea din 8 septembrie reprezintă pentru calendar un adevărat hotar astronomic dintre vară și toamnă, subliniat și prin realități ușor perceptibile: plecarea păsărilor călătoare, retragerea reptilelor și insectelor în ascunzișurile subterane, îngălbenirea frunzelor copacilor, etc. Această zi de sărbătoare populară dar și religioasă însuma o multitudine de rituri cu caracter fertilizator și apotropaic.
În spațiul ortodox și îndeosebi pentru creștinismul popular, sărbătoarea din 8 septembrie scoate în evidență în primul rând personalitatea Maicii Domnului, ca o ființă celestă supremă, cea care a presimțit și a trăit durerea tragediei Fiului Său, fiind invocată de către pământeni pentru iertarea păcatelor, și mai ales pentru scoaterea omului din suferințe și necazuri.” (Mihai Camilar – „Cultură și civilizație tradițională în Zona Etnografică Humor”)
Pe întreg cuprinsul țării, Sântămăria Mică este o sărbătoare mult-iubită mai ales pentru mulțimea de onomastici. Din bătrâni se obișnuiește ca de Sântămăria Mică să se serbeze ziua numelui iar de Sântămăria Mare să se facă comemorări, să se prohodească adormitele întru Domnul, bune și străbune care au purtat numele Maria. Această sărbătoare vine într-o uniune cu tâlc adânc stabilită cu o alta: Sfinții Părinți Ioachim și Ana, cei care i-au dat viață Fecioarei Maria. De aceea pe 9 septembrie se sărbătoresc Anuțele și Ioachimii.
Inutil să mai amintim că foarte multe locașuri de închinăciune își sărbătoresc hramul în aceste zile. Fiind harți, se gătesc feluri de bucate tradiționale și se organizează și hore, iar pe înserat baluri. Se mai țin în alte localități, prăznuiri în cimitire, obicei vechi de păstrare a cultului strămoșilor și de veșnică pomenire.
Începutul toamnei în Bucovina este o vreme a bilanțului, a culegerii roadelor, este vremea ca toată lumea să aibă lemnele pregătite pentru iarna lungă ce va veni.
Etnolog, Gabriela Teișanu
