Portul popular tradiţional la Bilca

Centrul Cultural „Bucovina”, instituție de cultură aflată sub tutela Consiliului Județean Suceava, derulează în continuare o activitate susținută, adaptându-se la zilele noastre. Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale este direcția din cadrul acestei instituții, care slujește necontenit mișcarea de amatori și colaborează cu oameni de cultură, formatori, cadre didactice, referenți culturali în primării – păstrători de comori naționale. Vă oferim astăzi un exemplu de bună practică pentru salvarea unui tezaur existent încă într-o vatră folclorică minunat conservată: Bilca din județul Suceava. (Foto: CCPCT Suceava, modele: Elena și Dănuț Cârdei, Bilca – Suceava)

„Portul popular tradiţional la Bilca

Portul popular era alcătuit din piese produse exclusiv în gospodărie. Piesele difereau in funcţie de posibilităţile şi situaţia posesorului şi de destinaţia lor. 

Din cele mai vechi timpuri, costumul femeiesc se compunea din cămaşă cu altiţă (camasa de tip carpatic) sau cămeşoi, catrinţă (prijitoare), brâu / frânghii, broboada (pânzătură– ştergar şi mai târziu tulpan). În zilele de lucru, se purtau opinci cu gurgui, iar în sărbători ghete sau ciubote. 

Cămaşa era croită drept, cu gura încreţită în bizarău. Pe stani erau cusute în faţă două rânduri de model vertical, iar în spate trei rînduri. Pe mânecă, în partea superioară, era altiţa, separată de restul modelului prin încreţeală cusută orizontal cu altă culoare. Dedesubt erau cusute modele oblice (costişe), verticale (râuri) sau modele grupate simetric (pui). Cămaşa (cămeşoi) era dreaptă, cu guler îngust (ciupag), cu poale separate, cu stani croiţi drept până în talie, lateral având clini care se terminau sub braţ cu câte o pajă. Poalele cămăşii cu altiţă sau la cămeşoi erau din trei laţi de pânză, prinse de cămaşă sau încheiate separat (poale umblătoare). Catrinţa (prijitoare) se ţesea din lână neagră, în patru iţe, lată cât să înfăşoare corpul femeii şi să se suprapună în faţă de pe un şold pe altul. Marginile de sus şi jos se terminau cu câte o bată roşie, vişinie, maro sau neagră (mohorâtă), separate de câmpul negru prin dungi înguste. Câmpul negru era decorat cu vârste din fir strălucitor, mătase sau lâna colorată. Pe sub catrinţă, femeia purta brâul cu dungi orizontale, iar peste catrinţă se lega frânghia îngustă cu diverse modele (unghia oii, păstaia, raci). 

Pânzătura (ştergarul) se ţesea în 3, 5, 7, 9, 12 iţe cu diverse modele rezultate din nividit, având culoarea albă. Pânzătură purtau femeile căsătorite. Aceasta era prinsă peste cap şi pe sub bărbie, astfel încât capetele să atârne pe umeri. Ulterior, pânzătura a fost înlocuită de tulpane (năfrămi din comerţ, divers colorate, primele modele având imprimate diverse flori printre care lalele- fr. tulip). În zile de sărbătoare sau la nunţi, femeile din Bilca purtau  la gât salbe din 2, 3 până la 10 rânduri de monede (kreutzeri sau florin din argint).

Costumul bărbătesc de sărbătoare diferea de cel pentru zilele de lucru. În trecut, bărbaţii purtau căciulă înaltă (ţurcănească) din blană de miel (cuşmă) indiferent de sezon. Acest obicei s-a păstrat până în preajma celui de-al II-lea Război Mondial când mirele sau mortul purtau căciulă inclusiv vara. Ulterior, vara a început să fie purtată pălăria cu boruri largi (ungurească, cu gang) sau cu boruri drepte (nemţească). 

Cămaşa se croia dintr-o singură bucată, poale şi stani, lungă până deasupra genunchiului, dreaptă în faţă şi cu câte un clin lateral (doi clini la cele răscroite, mai largi). La gură, cămaşa se încheia cu ciupag sau guler lat. Pentru zilele de sărbătoare, cămaşa avea cusute modele cu mătase albă sau galbenă. Modelele erau în general vegetale sau stilizate (strugurele, nourul, frunza de stejar). În timpul ocupaţiei austriece s-au generalizat în Bucovina cămăşile cu motive geometrice cusute sau tesute cu negru, purtate de studenţii români ţărani la universităţile din Cernăuţi sau Viena. Cămaşa se încingea peste mijloc cu brâu lat (cingă) sau chimir (curea) de piele. Pe picior se purtau iţari în patru iţe sau cu model din nividit (ca pânzăturile) sau izmene din pânză în două iţe vara, în zilele de lucru. Iarna purtau cioareci din pănură albă croiţi bufanţi sus şi pană pe picior, după influenţa austriacă. Bărbaţii purtau opinci cu gurgui, îngurzite numai pe o parte, numite opinci românesti, sau opinci unguresti, cu capac, încreţite pe ambele părţi. Opincile se făceau din piele de porc sau de vită cruşită cu coajă de arin si se legau cu aţă făcută din coadă de cal sau păr de lână neagră ales cu pieptenii. În opinci se purtau şosete de lână cu model împletit pe tureatcă sau obiele de pănură. Iarna de puneau în opinci paie sau pănuşi de porumb pentru a ţine cald.

În afara acestor piese, atât bărbaţii cât şi femeile purtau pe vreme rea sau friguroasă sumanul, din pănură neagră bătută la piuă. În Bilca este piuă la care veneau şi oamenii din alte sate, inclusiv Straja. Cel mai întâlnit tip de suman era cel cu cline, ornamentat cu modele realizate din şnur (sarad) împletit în 4, 5 sau 8 din părul ales din lână. Tot din pănură se confecţiona mântaua (manta), un suman mai lung fără clini, prevăzut cu glugă, un pătrat de pănură care se lega în formă de glugă. Mantaua se purta peste cojoc, iarna, la pădure.

Tot iarna se purta cojocul din blana de oaie, dubită cu tărâţe şi albită cu piatră de var. Cojocul croit drept se numea mintean, era tivit cu blana neagră de miel (prim) şi era ornat simplu, pe holiţa de la piept. Cojocul cu brâu era prevăzut cu poale largi şi creţe de la talie până la genunchi şi era mai bogat ornamentat, fiind decorat inclusiv cu blană de dihor sau de jder. Vara, atât bărbaţii cât şi femeile purtau pieptare lungi cu poale sau, în zilele de lucru, bundiţe scurte (ceptărele) până în talie, mai simple, tivite cu prim de miel negru, sau prim ţesut (prezan). După cel de-al doilea Război Mondial, pieptarele lungi, cu poale, au fost purtate din ce în ce mai rar, fiind înlocuite de bondiţele scurte, croite mai lung ca în trecut, până peste şolduri. Cojocul cu brâu a dispărut şi el, fiind generalizată purtarea minteanului atât la bărbaţi cât şi la femei.

Actualmente, o forma traditionala a costumului traditional femeiesc, numit și costum batrânesc, este acela purtat de membrele grupului de femei cunoscut sub numele de Babele de la Bilca. Costumul de spectacol al ansamblului este reprezentat de vechiul costum femeiesc de sarbatoare, purtat în trecut de femeile maritate si de cele in varsta (de unde și denumirea membrelor grupului de babe). Costumul este descries succinct chiar in versurile cantecului batrânesc interpretat de acestea:

Frunzâ verdi di harbuz / Fimei ca la Bgilca nu-s / Îmbracati cu ceaptari / Șî la gât cu salbi mari / cu cameșî cu atitî / panzaturî-n șepti ițî / Încalțati cu opcinși / Cum sî poartî pi aiși /  Ațîșoara pusî-n rând / Șî cu cântișili-n gând.

Piesele principale ale costumului sunt panzatura, camașa cu altiță, salbe, catrința, brâul, pieptarul cu poale, colțunii de lână și opincile.

Autori:

Profesor  Cârdei Mihai

 Referent cultural  Cîrdei Dănuț”

(Etnolog, Gabriela Teișanu)