Interviu cu Andra Matei

– Bun găsit tuturor! Sper că vă găsesc pe toţi bine în aceste vremuri nu tocmai liniştite! Trebuie să mă prezint, aşa că o să vă spun câteva lucuri despre mine, lucruri care, mă gândesc eu, nu le ştiti deja şi aţi fi interesaţi şi curioşi. M-am născut într-o familie de oameni simpli, tineri, dar cu multă poftă de viaţă, în oraşul de la poalele Cetăţii de Scaun a lui Ştefan cel Mare, oraşul Suceava. Toată copilăria mi-am petrecut-o aici. Deşi atunci când spui oraş, imediat vă gândiţi la blocuri, asfalt şi eglomeraţie, în cazul meu nu a fost aşa… bunicii mei locuiesc la casă, la marginea oraşului Suceava, unde am avut bucuria să trăiesc alături de vecini, de imaş, de pădure şi de tot ce trebuie pentru a avea în viaţă o temelie bună. Tatăl meu a fost cadru militar, posibilitate care mi-a dat ocazia să văd cum arată un tanc de armată, cum se lucrează într-o Unitate Militară şi care este atmosfera dintr-un astfel de mediu. Mama este asistentă medicală, iar, în aceste vremuri tulburi, am realizat cu toţii cât de importantă, dar şi cât de periculoasă este această meserie. Educaţia părinţilor şi a bunicilor mei mi-a fost un început bun în viaţă, iar ei au muncit ca eu sa am parte de cea bună. Am luat cursuri de pian, de flaut, am cântat în cor, am făcut dansuri moderne… am făcut de toate…până m-am oprit la muzică… Mereu au fost pe principiul: încearcă tot ce îţi doreşti şi atunci o să vezi ce îţi place mai mult! Aşa am şi făcut…singură am decis la vârsta de 18 ani că îmi doresc să merg pe acest drum, am mers la domnii profesori de canto de la Şcoala Populară de Artă din Suceava şi i-am rugat să mă înveţe tainele muzicii populare din Bucovina.

Pe lângă muzică, şi viaţa din spatele scenei a mers mai departe: am terminat liceul ,,Petru Rareş,, din Suceava, am fost un an de zile studenta Facultăţii ,,Ştefan cel Mare,, din Suceava, apoi m-am transferat la Bucureşti, pentru că… pentru dragoste mergi şi până la capătul lumii. În acest timp l-am cunoscut pe bărbatul care avea să îmi devină soţ în 2015 şi am lăsat Suceava pe Bucureşti. Mi-a fost foarte greu să mă acomodez, dar tinereţea şi faptul că nu eram singură m-a făcut să privesc această schimbare cu optimism şi să păşesc cu inima deschisă spre noua etapă a vieţii mele. Astăzi, la 27 de ani, sunt mama lui Vladimir, soţia lui Andrei Ijac şi fata Mihaelei şi a lui Dănuţ Matei.

– Trăim vremuri unice în istorie, nimeni nu se aştepta la ceea ce a venit peste întreaga suflare, dar  aceste timpuri vor rămâne în istorie şi ar trebui să învăţăm ceva din toată această lecţie: să fim mai responsabili, mai grijulii, mai atenţi, mai realişti şi mai iubitori de aproapele nostru. Niciodată nu cred că s-a pus mai mare accent pe familie, relaţia dintre oameni şi restectarea de legi. Totul s-a chimbat mai repede decât gândeam. Am auzit prima dată de primele cazuri de COVID 19 când eram în Spitalul Judeţean ,,Sf. Ioan cel Nou de la Suceava,, şi trăiam cea mai frumoasă experienţă şi transformare a unei femei: îl aduceam pe lume pe Vladimir. Nu aş ficrezut niviodată că în mai puţin de o lună, spitalul avea să ajungă vedetă în România…vedetă cu publicitate negativă. Deşi poate pare straniu, pandemia pe mine m-a liniştit din goana de la un spectacol la altul, mi-a oferit ocazia să stau lângă pruncul meu în cea mai imporantă perioadă a lui, să îl cunosc, să ne descoperim reciproc. Nu a fost comod, pentru că eram obişnuită să fiu mereu pe picior de plecare, cu bagajul la uşă, dar a trebuit să lucrez cu mine şi să mă gândesc că în aceiaşi situaţie sunt şi alţi prieteni, colegi de cântec. 

– Nu stau degeaba. Venirea copilului mi-a oferit o energie debordantă, pe care o transform în creaţii. Lucrez la cântece noi, videoplipuri noi şi proiecte noi. Prea multă odihnă nu face bine :)) şi dacă nu fac acum cât sunt tânără, atunci când? Chiar dacă nu prea mai este posibilă întâlnirea cu colegii într-un studio de televiziune, lucrez la cântece în duet alături de colegii mei şi sunt sigură că ceea ce v-am pregătit o să vă placă mult. Ca să vă mai dau din casă aşa, lucrez chiar şi la o compilaţie care se va găsi peste tot în România… am treabă, am multă treabă :)).  

– Toate persoanele care au intrat în viaţa mea cu scopul de a mă ajuta şi care au şi făcut-o sunt importante pentru mine şi le port o recunoştinţă mare. Pentru că dacă lipsea o verigă din lanţ, poate destinul meu era altul, dar aşa m-am bucurat de un drum lin spre afirmare, cu oameni care m-au cunoscut şi m-au apreciat încă din anul 2012, an în care eu am început să apar la concursuri şi să fiu o noutate pentru toată lumea… mai ales că până la varsta de 18 ani eu nu am cântat…iar pentru acest domeniu eram cam mărişoară :)). Conştinţa nu mă lasă să uit de unde am plecat şi nici să îi uit pe cei care m-au ajutat, fie doar cu o vorbă, un numă de telefon sau o legătură cu altă persoană. Dacă ar fi să îi enumăr pe cei care au avut un rol important în cariera mea ar fi: Marius Zgâianu, maestrul Viorel Leancă, care m-a descoperit şi s-a ocupat de şlefuirea mea ca artist, doamna profesoară Maria Macovei, doamna Elise Stan, doamna Gabriela Rusu Păsărin, care în prezent îmi este si conducător de Doctorat la Universitatea din Craiova, doamna Eugenia Florea, doamna Violeta Ianculescu, doamna Ileana Vieru, doamna Gheorghiţa Nicolae, maestrul Nicolae Botgros, alături de care am imprimat primul album muzical al carierei mele. Oameni pe care mi-i amintesc cu drag şi care vor ocupa pentru toată viaţa un loc important în inima mea. Ei sunt oamenii care mi-au întins o mână de ajutor, mi-au dat încredere în mine, nu m-au lăsat să mă pierd pe drum şi m-au învăţat să îmi respect meseria şi să o ridic la rand de artă.

– Înaintea tuturor, cel mai important lucru şi cea mai mare avuţie este familia mea, cu bunici, copil, cu mătuşi, cu părinţi, soţ, socrii…cu toţii îmi oferă acea siguranţă şi linişte pe care o găsesc numai în sânul familiei. Apoi, cea de-a doua bogăţie o reprezinţă cântecele mele. Mereu când înregistrez un cântec, mă gândesc că voi fi ascultată nu doar în prezent, ci şi peste zeci de ani şi acest gând mă face să fiu perfecţionistă cu ceea ce fac şi tot ce realizez să fac cu simţ de răspundere. Aceste lucuri nu le voi perde niciodată, muncesc pentru ele zi de zi şi încerc să le fac bine pe toate…să fiu o mamă bună, o soţie bună şi o fiică bună pentru familia mea, dar şi o interpretă bună pentru publicul care mă iubeşte şi mă ascultă. În rest, ca orice om îmi plac activităţile normale…să călătoresc, să mă plimb, să ies cu prietenii la masă, să socializez şi să fac cumpărături:)).

– Este o vorbă la Suceava? Părinţii pot să îţi dea de toate, dar dacă Dumnezeu nu îşi dă un gram de noroc, ţi-au dat degeaba părinţii toate lucrurile materiale. Aşa este si cu succesul acesta…poţi să faci orice, dar dacă Dumnezeu nu ţi-a pus în frunte steaua norocoasă, ne chinuim degeaba. Cred în muncă, cred în studiu, cred în sacrificii în numele a ceea ce faci…şi aşa cred că vine şi norocul, pe care de cele mai multe ori ni-l facem singuri şi apoi dacă şi Dumnezeu te iubeşte şi îţi pune în traistă…eşti un om fericit, iar fericirea este o stare. Iar pentru ca această stare să fie mereu în viaţa mea, trebuie mereu să muncesc ca să o am.

Mulţumesc postului Tradiţional TV pentru şansa de a mă face cunoscută şi iubită şi înţeleasă de cei care citesc aceste articole şi urmăresc emisiunile preferate. Am observat că acordaţi o importanţă mare tinerilor interpreţi, iar acest lucru mă face fericită pentru că prin intermediul vostru, eu îmi descopăr ascultătorii şi ei mă descoperă pe mine. La cât mai multe emisiuni, proiecte şi interviuri frumoase! Eu voi fi mereu alături de voi cu ce am mai de preţ: cântecul! Vă iubesc!