Busuiocul sau Buruiana Dragostei, in credinta populara

Busuiocul – Buruiana Dragostei

„ – Busuioace, busuioace,
              N-ai mai creşte, nici te-ai coace!”
  – Dar de ce să nu mă coc
Că mă port fetele-n joc.”

              (Vasile Alecsandri)

Busuiocul când se culege, se pune după icoane sau pe grindă, la loc curat.

Dintre flori, singur busuiocul este floarea Domnului Hristos, căci atunci când S-a născut, a răsărit împrejurul Lui, L-a cuprins şi L-a acoperit tot. 

De aceea preotul nu face agheazma fără busuioc.

În credința populară este numit şi Buruiana Dragostei. 

Când mergeau duminica fetele la joc, îşi puneau buchetele de busuioc în păr sau la brâu, ca să joace şi să aibă cinste.

Busuiocul nu se aruncă la gunoi că e păcat.

Să fiți busuioc de pus la icoane!

Articol realizat de Rodica Manciu